Scoala de vara - Galați 2010

Contemplatie si ierarhie.

Perspective asupra Corpusului Areopagitic

Corpusul Areopagitic reprezintă o enigmă în istoria intelectuală şi spirituală a gândirii europene. Şi astăzi persistă o serie de întrebări legitime. Cine este autorul său? În ce secol a trăit? Care este scopul tratatelor cunoscute sub numele lui Dionisie? Cum a fost receptat de cei care i-au urmat? Toate aceste întrebări îi preocupă deopotrivă pe istorici, filologi, patristicieni şi filosofi.

Faptul este pus în lumină atât de o recuperare teologală care a depăşit graniţele confesionale ale creştinismului, cât şi de receptarea sa în cadrul interogaţiei filosofice. De la Sfântul Maxim Mărturisitorul, până la Sfântul Grigorie Palama. De la Duns Scotus Eriugena, trecând prin Toma D’Aquino, până la Nicolaus Cusanus. De la Martin Heidegger, trecând prin Emmanuel Levinas, până la Jacques Derrida şi Jean-Luc Marion. Toate aceste filiaţii intelectuale subîntind cele mai proeminente reflecţii asupra temelor cuprinse, deschise sau lăsate nerezolvate de autorul Corpusului Areopagitic.
Orizontul tematic angajat de Corpusul Areopagitic este vast: subiectul teologic al onomazei divine, receptarea acestuia în interiorul unei problematici proprii filosofiei limbajului; ontologia ierarhiei, receptarea acesteia in interiorul teologiei politice, posibilitatea discursului mistic şi conturarea modernă a unei “epistemologii negative”. Pornind de la aceste trimiteri tematice, cea de-a IV-a ediţie a şcolii de vară „Filosofie şi Teologie” (Galaţi, 2010) este prilejul conturării unor contribuţii semnificative în cadrul efortului exegetic dedicat Corpusului Areopagitic.

Aflată la cea de-a IV-a ediţie, Şcoala de vară „Filosofie şi Teologie” îi reuneşte în fiecare an pe cercetătorii din România dedicaţi studiilor medivale. De la prima ediţie, organizată în 2007 la Mănăstirea Sfântul Brâncoveanu - Sâmbăta de sus, Şcoala de vară „Filosofie şi teologie” a reprezentat factorul coagulării unor proiecte de cercetare propuse cu prilejul acestora, oferind cadrul - atât de necesar - iniţierii şi discutării unor cercetări demarate în universităţi precum cea de la Cluj, Iaşi sau Bucureşti. Ediţia din 2010, „Contemplaţie şi ierarhie. Perspective asupra lui Dionisie Areopagitul”, organizată la Galaţi în perioada 26 iulie – 1 august, va fi dedicată orizontului tematic al Corpusului Areopagitic.

Collège des Bernardins, un exemplu optimist pentru cultura europeană

Collège des Bernardins, un exemplu optimist pentru cultura europeană


În centrul Parisului, între Muzeul evului mediu şi Sorbona poţi să întălneşti un monument arhitectural de secol XIII. Nu este vorba despre nişte ruine de secol XIII, ci despre o clădire ce funcţionează şi în ziua de azi, ca spaţiu de întălnire între biserică şi societate.

Începând din 1245 călugărul de origine engleză Etienne de Lexington, abate de Clairvaux, porneşte demersurile pentru construcţia Colegiului Sfântului Bernard, cunoscut sub numele de Colegiul Bernardinilor. Nu este vorba despre un nou ordin călugăresc, ci despre un loc dedicat cazării călugăriilor cistercieni ce veneau să studieze teologie şi filosofie la Paris, la încurajarea Papei Inocenţiu al IV-lea. (Şi clădirea Sorboneiei a apărut la fel, în secolul al XIII-lea, ca un colegiu, loc de cazare al studenţilor săraci de la disciplinele teologie şi filosofie.) Numele, ce desemnau locurile de studiu, ne-au rămăs de la colegii şi nu de la universităţi, pentru că în acel prim moment cursurile aveau loc în aer liber. În secolul XIV-lea unul dintre foştii elevi ai Colegiului devine papă sub numele de Benedict al XII-lea. Acest eveniment a avut consecinţe asupra dezvoltării locului, căci Benedict al XII-lea va oferi Colegiului o foarte frumoasă biserică.
Din păcate, însă, aceasta va fi distrusă la Revoluţia Franceză prin transformarea sa în carieră de piatră. Clădirea colegiului, naţionalizată, va servi ca închisoare o lungă perioadă şi apoi, mai târziu, va deveni cazarmă a pompierilor până în 1995. Vă rog frumos să vă imaginaţi hilarul situaţiei în care camionul roşu al pompierilor îşi face loc să treacă printre coloanele gotice de secol XIII. În 1995 Primăria Parisului scoate la vânzare clădirea ce va fi cumpărata de Arhiepiscopia Parisului, spre a îi reda vocaţia sa de centru cultural.
Până în 2008 are loc un proces arhitectural foarte complicat de refacere a structurilor sale. Astăzi, Collège des Bernardins este un centru cultural unde se ţin cursuri de teologie, conferineţe pe teme sociale, expoziţii de artă, un spaţiu al întâlnirii dintre valorile bisericii şi problemele societăţii. Este o experienţă interesantă să ştii că înveţi într-un loc echipat ultramodern, unde cu 700 de ani înainte călugării cistercieni combinau Lectio Divina cu Disputatio, dar mai ales cu rugăciuni. În afară de cursurile de teologie poţi să găseşti cursuri orientate în jurul următoarelor nuclee de cercetare: 1. societatea umană şi responsabilitatea educativă; 2. economie, om, societate; 3. etică biomedicală; 4. societate, libertate, pace; 5. iudaism şi creştinism.
Pentru a vă face o idee concretă despre tipul de conferinţe şi cursuri care se ţin la Collège des Bernardins puteţi descărca o parte din ele de pe site-ul colegiului, la secţiunea conferinţe: http://www.collegedesbernardins.fr.

La o săptămână de la redeschiderea Colegiului, pe 12 septembrie 2008 are loc vizita Papei Benedict al XVI-lea ce rosteşte un discurs despre sursele culturii europene, subliniind importanţa monahismului în formarea acestei culturi. Călugării nu şi-au propus să formeze o cultură, dar aceasta a fost una dintre consecinţele încercării lor de a îl găsi pe Dumnezeu. Discursul său tratează necesitatea culturii europene de a şti să se plaseze între arbitrariu şi fundamentalism, punctează faptul că fundamentul oricărei culturi autentice este încercarea de îl găsi pe Dumnezeu şi de a îi da ascultare. Cultura europeană, în mod special, este o cultură a cuvântului, ce a combinat eshatologia cu gramatica, a interpetării textului scris în spirit şi nu în litera lui, a dezvoltării unei apologii plecând de la două elemente fundamentale: universalitatea lui Dumnezeu şi universalitatea raţiunii.
O cultură ce se reduce la latura ei pozitivistă este o formă de a renunţa la raţiune. În timp ce cultura cuvântului presupune în primul rând o intrare în comuniune cu ceilalţi, o încercare de a da seama de ideile şi credinţele noastre. Cuvântul adresat celuilalt, înţeles în diversele lui forme, este prima etapă a creării unei comunităţi: cuvântul lui Dumnezeu adresat oamenilor, cuvintele oamenilor prin care se fac apostoli ai cuvintelor lui Dumenezeu, cuvintele oamenilor ca formă de a îşi manifesta solidaritatea cu ceilalţi şi, nu în ultimul rând, cuvântul în forma lui scrisă, ca depozit al tradiţiei.
Din ce în ce mai multă lume îmi repetă obsesiv că nu mai există cultură europeană sau, în cel mai bun caz, că dacă aceasta există trece printr-o criză profundă. Aş vrea să le opun acestă mostră de cultură europeană care este Collège des Bernardins. Pesimiştii îmi vor răspunde că este vorba de trecut, de un muzeu pur şi simplu şi că el nu poate decât să reprezinte o amintire amară a unor timpuri apuse ale culturii europene. Dar istoria acestui loc este încurajatoare – distrus spiritual şi redus la utilitatea sa materială ultimă, au făcut carieră de piatră din catedrală, locul reuşeşte după două sute de ani să îşi recupereze vocaţia sa iniţială spaţiu de studiu, de întâlnire intelectuală şi spirituală.
Poate că Denis de Rougemont (1) are dreptate atunci când afirmă că trăsătura distinctivă a Europei este capacitatea sa de a învia totdeuna, de a renaşte, de a produce totdeuna ceva nou sub soarele Europei. Însă această noutate nu este o ruptură cu trecutul, ci tipul de noutate pe care o aduce mugurele pe trunchiului bătrânului stejar, din care îşi trage seva.


Note:

1. Denis de Rougemont , Vingt-huit siècles d’Europe, La conscience européenne à travers les textes, de Hesiod à nos jours , Christian de Bartiland, Editeur, 1990,Pg 225

Temps et mémoire dans la littérature arthurienne

Congrès de la Branche Arthurienne Roumaine

Université de Bucarest et Centre d'Etudes Médiévales de l'Université

1, bd. Schitu Magureanu

Perioada de desfăsurare 14-15 mai 2010

Pentru mai multe detalii va rugăm consultați secțiunea Congrese, Colocvii, Seminarii

Colocviul "Nicolaus Cusanus"

Nicolaus Cusanus – Filozofie şi teologie

(8 mai 2010)


În ziua de 8 mai 2010, la Colegiul Noua Europă, strada Plantelor, nr. 21, va avea loc colocviul „Nicolaus Cusanus – Filozofie şi teologie”. Continuare a „Şcolii de Studii Medievale - Sulina, 2009”, colocviul este dedicat prezentării operei unui autor care prin tratatele sale a făcut legătura între răsăritul bizantin şi occidentul latin, între filozofie şi teologie, între credinţă şi cunoaştere, între Evul Mediu şi Modernitate.

Pentru mai multe detalii accesati pagina: Congrese, Colocvii, Seminarii.